Laura IacobAm trait o viata intreaga cu speranta ca prietenii adevarati pe care ii am eu nu ii are nimeni. Ma contraziceam cu multa lume care imi spunea ca nu exista prieteni ca nu au dreptate. Intr-un final am ajuns la aceeasi concluzie iar acum nici macar nu mai simt o dezamagire, ma simt calita deja.
Se spune ca familia nu ti-o alegi, in schimb prietenii da. Am ales, am trait si am fost convinsa ca am facut alegerea cea mai buna pana cand la un moment dat au disparut incetul cu incetul fara nici cea mai mica avertizare macar. Am ales, in schimb, familia care a fost alaturi de mine, la bine si la greu, oriunde si oricand. Familia care mereu ma iarta, care mereu ma iubeste neconditionat si pentru care as da tot ce am mai scump ca ei la randul lor sa fie fericiti.
Oameni buni, acum mai mult ca oricand sunt convinsa ca oamenii vin si pleaca, nu puneti suflet prea mult si incercati sa va protejati mai mult. Nu cred ca incerc sa va indemn catre egocentrism dar as vrea sa stiu ca nu sufera nimeni de pe urma unor prietenii false. Poate, eu nu am avut noroc! Poate exista cineva care sa ma lamureasca ca exista si prietenii adevarate si ca mai exista pe lumea asta oameni sinceri si devotati.
Scriind acum, aici, imi vine in minte un citat: “Prietenia sfârşeşte acolo unde începe neîncrederea. (Seneca)” – se prea poate sa fie asa, dar acum prefer sa suflu si in iaurt .
Nu plange ca s-a terminat ci bucura-te ca s-a intamplat – Dr Seuss
Familia Mea
