Laura IacobLa aproximativ 40 de km de Sibiu, pe drumul dinspre Șeica Mare, peste dealuri și văi se află satul Petiș, Petersdorf, un cătun uitat de lume și de timp. Am simțit că ne-am întors în timp cu cel puțîn 100 de ani.
Pe vremuri, Petișul era un sat săsesc falnic, avea o școală și două biserici. După Revoluție, sășii au plecat, lăsând în urma lor case pustii.
Nu e prima oara când mergem acolo, dar e prima oară când îmi doresc să scriu despre această minune de sat. Într-un fel poate că îmi doream să stiu doar eu de acest sat și să mă bucur de fiecare dată când ajung acolo de liniștea și binecuvântarea pe care a așezat-o Dumnzeu în mijlocul lor, dar pe lângă această binecuvântare se află și o mare tristețe.
Casele se dărâmă, fosta școală stă să cadă, iar biserica este devastată. Nu cred că se țîn vreodată sluje religioase în acest sat, dar cert este că nici nu cred că ar avea unde. Tare mult m-aș bucura să mă înșel iar acest cătun să aibe un preot care să slujească aici. Mă gândesc pe viitorul apropiat să merg într-o vizită în zi de duminică.
Am citit 2-3 articole cum că în acest cătun lumea cumpără case și încearcă să le renoveze, să devină o eventuală locație turistică. Din păcate, eu nu pot să spun că am văzut multe case renovate….poate maxim 10, în rest acest sat se degradează pe an ce trece. Cu siguranță sunt oameni care își doresc că acest sat să reînvie să te poți bucura într-adevăr de o oază de liniște și de relaxare. Drumul până în Petis este rupt din Rai, de o frumusețe cum rar găsești. Pe marginea drumului sunt pomi fructiferi, un mic pârăiaș care te conduce frumos către sat, în rest dealuri, vai și pădurea care iți magaie privirea. Drumul este destul de anevoios, în sat este neasfaltat, iar noi am prins o zi cu ploaie, ceea ce a făcut să fie și mai grea această plimbare, dar pe cât de grea pe atât de frumoasă.
Oamenii sunt foarte drăguți, intră în vorba repede cu tine și sunt ospitalieri.
De cate ori am ajuns în Petis, rar apucam să ne întâlnim cu 2-3 oameni de-ai locului, dar de data această cred că ne-am întâlnit cu puțini mai mulți dornici de vorba.
Vă las câteva fotografii să puteți să vă faceți o idee de acest loc mirific.
Cred cu tărie că fotografiile vorbesc de la sine și că o să luați în considerare măcar o dată să mergeți să vizitați acest sătuc. Nu uitați să luați cu voi ceva de mâncare, dacă plănuiți să faceți poze pentru o durată mai lungă, în acest sătuc nu există magazine, dar există bunavoință, spirit frumos și liber.
