E vară și e cald
La televizor se aud mereu știrile alea legate de caniculă și secetă, pe care le ascultai și tu înainte să mă suni să îmi spui:
Ai grijă copila mamii, că azi se face cald. Mai bine vino la mine să-ți fac o cafea.”
Eram ochii tăi, iar tu ai mei. Când eram împreună, timpul se oprea în loc, în poveștile noastre despre viața noastră din copilărie, despre cum am reușit împreună să trecem peste toate greutățile vieții. Ai fost eroina noastră și îmi plăcea să cunosc cât mai multe din viața ta. Știu că aveai sclipiri în ochi atunci când îți spuneam că vin la tine și abia așteptai să-mi arăți ce flori ai mai cumpărat sau ai mai primit de la copiii tăi.
E vară, e anotimpul tău preferat. Mi-aduc aminte, ca ieri, că spuneai că ai vrea sa fie mereu vară. Ți-era frig iarna, iar picioarele tale nu mai făceau față frigului de afară. Încercam sa te îmbărbătez, spunându-ți că iarna se duc bacteriile și toate relele, iar Dumnezeu pregătește pământul pentru o altă vară. Dar, tu ai ales să pleci înainte să vină iarna. Pur și simplu, nu ai vrut să o mai vezi.
Iarna a trecut, în lacrimi și în speranța că poate te voi mai revedea măcar, așa puțin. Dar, Dumnezeu te-a vrut acolo, lângă El.
Acum e vară, e cald, iar toate florile îmi spun că tu ești bine. Vin la tine, dar nu te găsesc acasă. Căsuța ta, în schimb, e tot acolo și o parte din flori încă mai înfloresc. De ai vedea hortensia aceea care ai plantat-o acum 2 ani. Ți-a înflorit, e roz, exact asa cum îți plăcea ție, iar mierlele o acompaniază în frumusețea ei.
Dacă mai erai aici, mi-ai fi spus cu siguranță sa mai mergem la florării, să îți poți lua cele mai frumoase flori, sau să ne legănăm în leagănul acela cu dungi din curte și să depănăm amintiri și să le dăm de mâncare porumbeilor din pâinea rămasă deunăzi. Dar, de când ai plecat, parcă au plecat și ei, în rând cu tine.
Mi-e dor să stau cu tine, să îți simt pieptul cald unde mă cuibăream de când mă știu, și să vorbesc de fiecare dată cu tine, să mă ascund de greu, de urât, de durere sau de singurătate, iar tu să-mi spui că timpul e trecător, și că toate trec.
Mi-e atât de dor de tine, încât azi-noapte te-am visat. Cădea foc din cer, doar pe noi, nu. Îmi spuneai să respir că va fi totul bine. Nu citesc în stele, dar cred că e de bine și încă știu că de acolo de sus tu ai grijă de mine.
Mami, îmi citeai fiecare postare de pe blog, dar de când te-ai dus am simțit că nu mai pot să scriu cu atâta dăruire. Azi îți scriu ție, și știu că mă poți asculta, că între noi există acea telepatie.
Încă nu am trecut de durere și nu am găsit răspunsuri la zecile de întrebări pe care le am, dar știu că tu ne iubești de acolo și că într-o zi vom fi împreună, cu toții, fără să ne mai despartă nicio boală din lumea asta.
Au trecut atâtea luni de absență, luni în care te-am simțit aievea lângă mine. Știu că ești aici, cu privirea ta plină de lumină, cu ochii tăi de un albastru ireal, cu pieptul cald și vorbele potrivite pentru orice situație.
Știu că dacă ai fi fost aici, mi-ai spune:
Nu te mai gândi mami la lucruri rele. Noi suntem în grija lui Dumnezeu
Așadar despre boli, războaie, știri aș vrea să nu mai aud. Vreau să îmi pun pe pauză gândurile negative și să mă încarc cu cele pozitive. Să mă bucur de un boboc de floare sau de o albină care îi culege polenul. Pun stop gândurile rele pentru că mama, asta făcea și asta își dorea să vadă și la noi.
Cu tine în gând voi lupta să pot să am puterea să îmbătrânesc lângă copiii mei. E promisiunea mea pe care ți-am făcut-o ție, pentru ei, iar Dumnezeu să ne fie alături.
Cât de frumos ! Nu am cuvinte suficiente ..decât … aceleași gânduri,sentimente,trăiri , amintiri as vrea sa aibă și copiii mei când eu nu oi mai fi .👏
Totul depinde de noi! 🥰