Laura Iacob
Am primit extrem de multe mesaje după articolul postat de mine, cu povestea din spatele bolii Lyme. Articolul îl puteți citi aici.
Mii de oameni care mi-au citit povestea, sute de oameni care mi-au scris pe toate căile de comunicare, de la mail, telefon, si chiar si aici prin mesaje directe la articolul postat de mine. M-am simțit cumva datoare să va dau câteva explicații legate de povestea mea.
Vreau să încep în primul rând prin a vă spune faptul că eu am descoperit boala destul de repede de la apariția ei și am început să acționez de îndată ce am descoperit-o.
Chiar și așa a avut un efect dezastruos asupra mea, rămânând cu semipareze, frisoane, spasme musculare și o mare avarie în zona stomacului și musculaturii. Acum simptomele s-au redus semnificativ, am rămas cu spasme musculare, dar le atenuez cu magneziu.
Ei bine, au trecut 3 ani de când boala asta nemiloasă a pus o amprentă greu de suportat pe sufletul meu. Mulți oameni mă întreabă daca m-am vindecat si vreau să vă spun până la urmă concluzia la care am ajuns după atâția ani.
Primul semnal de alarmă pe care vreau să-l transmit este pentru pacienții care încep tratamentul și renunță la el, pentru că nu mai suportă atâtea antibiotice. Ei bine, vreau sa vă spun ca eu am urmat întreg protocolul care s-a desfășurat de-a lungul a trei ani, dintre care un an si jumătate am luat antibiotice aproape zilnic, câteva pastile bune, plus suplimentele alimentare si vitaminele. La zahăr am renunțat complet în perioada aceea, acum pot spune ca mai am zile când îmi pot permite să mănânc. De aceea, nu pot oferi multe informații folositoare, mai ales celor care vor cumva să fenteze această boală. Eu am considerat ca este necesar să fac tot ce mi-a stat în putere să mă vindec.
Acum câteva luni am fost din nou la control, al București, iar doamna doctor mi-a spus ferm că sunt vindecată. Prima reacție a fost să plâng, de fericire, desigur pentru că nu-mi venea sa cred ca am scăpat din ghearele acestei boli.
Ce am făcut?
Primul lucru pe care m-am bazat eu a fost să merg pe mâna doamnei doctor. Am ieșit din grupurile de Lyme pentru că mă sfâșiau pe interior și de câte ori aveam o problemă o comunicam doamnei doctor. Dânsa nu a ezitat nicio secundă să mă ajute cu informații de câte ori i le-am cerut. Cu siguranță doctorii sunt acolo să ne ajute, important e să găsești unul care să fie cu sufletul lângă tine. Știam însă că răspunsul folosit de dânsa la multe probleme apărute de-a lungul tratamentul era – BEA APĂ. Am învățat că hidratarea este un factor extrem de important când vine vorba de eliminarea bacteriilor. Deși eram genul de om care beam apă din Paști în Crăciun, acum pot spune că mi-am obișnuit corpul și îmi cere singur apă, ori de câte ori are nevoie. Îmi imaginez că sunt o plantă care are pământul uscat și trebuie udat.
Încă un sfat extrem de folositor este: FII NESIMȚIT. Ce înseamnă asta? Să nu te mai stresezi pentru orice situație, să nu te mai obosești, să încerci pe cât posibil să te gândești doar la tine. Da, știu, sună ciudat, dar alocă un timp în care personajul principal ești chiar TU. Merită, crede-mă.
Există speranță
Nu vreau să vorbesc în necunoștință de cauză pentru că fiecare pacient este diferit, iar boala avansează la fiecare diferit. Însă vreau să vă transmit energii pozitive și să vă spun că există speranță, dacă tratamentul este aplicat corect. Știu că boala intră în remisie, dar dacă adopți un stil de viață sănătos ar trebui să nu mai ai probleme.
După trei ani de tratament medicamentos am început să fac și terapia Bowen pentru a trezi corpul și a începe vindecarea naturală. Vă pot face si recomandări de terapeut Bowen dacă sunteți din Sibiu. Consider ca terapiile alternative sunt bune, ca și prevenție de reapariție a bolii, însă nu ezitați tratamentul clasic, medicamentos care este primordial.
După trei ani mă simt bine, mă simt vindecată și vreau să cred că nu voi mai trece prin acele simptome niciodată.
